Reprezentând aproximativ 22% din populația României în perioada interbelică, minoritățile naționale au înregistrat un declin constant ajungând ca astăzi doar 10% dintre cetățeni să facă parte dintr-o minoritate. Pentru a nu lăsa uitării contribuția și impactul pe care aceste comunități etnice le-au avut asupra istoriei și culturii românești, proiectul „Minorități minore” prezintă elemente cultural-istorice moștenite de la 5 minorități naționale, mai puțin vizibile în prezent: germani, evrei, ruși-lipoveni, ucraineni și turci.
Declin demografic etnic.
De la constituirea României Mari (1918), minoritățile etnice au suferit schimbări majore atât la nivel demografic cât și structural, unele ca rezultat al politicilor deliberate ale Statului, altele naturale. Conform primului recensământ modern al României mari (1930), în județele actuale rezidau 3.157.507 de persoane de altă etnie decât românească (22,11% din populația de pe teritoriul actual al României). Conform ultimului Recensământ (2011), în România rezidau 2.091.963 de persoane de altă etnie (10,40% din populație).
Declinul diversității etnice.
Declinul minorităților în ultimul secol nu se manifestă uniform la nivel demografic. Se înregistrează o pierdere masivă la nivel de diversitate etnică. În 2011, minoritățile semnificative demografic erau cea a maghiarilor (6,97%) și cea a romilor (3,09%) care cumulau 10,06% din totalul populației. Restul minorităților etnice cumulau în 2011 doar 1,21% din totalul populației. Prin comparație, în 1930, maghiarii și romii cumulau 11,67% iar restul minorităților cumulau 10,44% din totalul populației de pe teritoriul României actuale. O serie de grupuri etnice au dispărut practic din România. Deși minorități importante, care au lăsat o moștenire cultural istorică semnificativă până la Al Doilea Război Mondial, în ultimul secol România a pierdut 99,28% dintre evrei, 94,31% dintre germanii, 88,94% dintre bulgari, 88,82% dintre armeni, 84,16% dintre greci etc.
Minorități minore.
Proiectul abordează acele minorități care, prin comparație cu perioada interbelică, sunt în prezent slab reprezentate demografic și, prin consecință, „mai puțin importante” din punct de vedere politic și mediatic. Ne referim la minoritățile care sunt în prezent subunitare, întrunind mai puțin de 1% din populația României.
Moștenirea cultural-istorică.
Cultura și identitatea românească are la bază un mozaic de valori materiale și imateriale cu influențe considerabile venite din partea minorităților etnice. Printre valorile materiale amintim centre urbane, sate tradiționale, fortificații, biserici, obiecte de artă, etc. Patrimoniul imaterial este și mai vast. Personalități din toate grupurile minoritare au adus contribuții majore literaturii, artei, medicinei și științelor exacte. Comunități specializate au participat la progresul comerțului, meșteșugurilor, dreptului contribuind la organizarea politic administrativă a României de azi și la interconectarea cu spatii culturale din vest și din est.
Prezența minorităților „majore” și absența minorităților „minore” din spațiul public actual.
Toate minoritățile au drepturi egale garantate de Constituția României dar și de Ordonanța 137/2000 privind combaterea discriminării (reprezentare politică și civică, acces la învățământ în limba maternă, s.a.m.d.). În prezent, în România sunt recunoscute 20 de minorități naționale iar la nivel asociativ funcționează 19 organizații reprezentative. Vizibilitatea și atenția acordată unor minorități reflectă dimensiunea lor demografică actuală, ascunzând adesea diversitatea moștenirii cultural istorice a minorităților în declin.